Viaţa muzicală a Oraşului Oraviţa [8]

Viaţa muzicală a oraşului Oraviţa cunoaşte un considerabil având începând cu anul 1863, când a fost creată Reuniunea de Muzică şi Cânt-- 1863, cu sediul în clădirea Teatrului, asociaţie ce devine în scurt timp un factor social în Oraviţa.

Pe data de 6 mai 1863 la propunearea prof. Iosif Vrabeţ, în cadrul unei coferinţe ţinute la Teatru, s-a hotărât înfiinţarea în Oraviţa a unei reuniuni de muzică.

S-a format un comitet provizoriu compus din Graf Anton von Bisingenn, Kalkbrennen Sigismund, Tribus Franz şi Iosif Vrabeţ, care au ales ca preşedinte pe Franz Tribus. Data de 21 iunie 1863 este ziua înfiinţării în Oraviţa a reuniunii de muzică şi cânt.

A fost ales un comitet propriu zis al cărui preşedinte a fost Graf Anton von Bisingenn, cât şi statutele acestei reuniuni şi conform acestor statute a fost angajat un profesor de muzică în calitate de instructor, în persoana lui Adalbet Hlavacs, cu un salar de 200 de florini pe an.

Pe data de 28 mai 1871 s-a sărbătorit Sfinţirea drapelului acestei Reuniuni de muzică şi cânt –1863.

Pe data de 18 mai 1873 împreună cu Reuniunea Filarmonică din Timişoara se organizează la Teatrul din Oraviţa un concert, la care s-au audiat muzică de cameră, compoziţii de Brahms, lied-uri şi arii din operă. Acestea toate au avut un acompaniament de orchestră.

În luna aprilie 1874 Muzikalisches Wochenblatt din Leipzig scrie un articol elogios despre activitatea muzicală din Oraviţa. Această Reuniune a avut ca dirijor pe Prof. de Muzică, Franz Zech, sub conducerea căruia pe data de 28 octombrie 1876 are loc din nou un mare concert cu arii din opere, lied-uri, quartetul Ruhetal de Mendelson Bartholdi. Acest concert a avut loc împreună cu Reuniuea de Muzică şi Cânt-Română,condusă de Dominik Klier.

În anul 1872 ia fiinţă în Oraviţa, din inţiativa lui Simion Mangiuca, Reuniunea Română de Muzică şi Cânt . Comitetul este format din Iosif Novac – preşedinte, Simion Mangiuca – vice preşedinte, Ion Mătăsăreanu - casier, controlor, Francisc Tismănariu. În comitet au mai fost: Dr. Atanasie Marienescu şi Dr. Mihai Fometescu. Ca dirijor al corului a fost numit Karol Karras.

În anul 1877 a avut loc la Teatrul din Oraviţa un concert de lied-uri, având ca solişti cu voci deoasebite pe Ana Stepan şi Dimitrie Bercean.

Între anii 1880-1900 au fost organizate anual reprezentaţii în care au fost audiate arii din opere şi din compoziţiile lui Ciprian Porumbescu, însoţite de recitări de poezie din creaţia lui Vasile Alecsandri. Ulterior conducătorul corului a fost Dominik Klier, tatăl vestitei artiste Marcela Klier.

Un evenimet deosebit a fost prezentarea pe 12 Aprilie 1888 a operetei “Naşa Trina” a cărei temă este inspirată din viaţa satului cărăşan. Ea a fost semnată ca fiind scrisă de un Anonim ,dar se crede că ar fi fost opera preşedintelui acestei reuniuni din acel timp, Dr. Gheorghe Vuia. Aceasta a fost prezentată de Diletanţii Oraviţei şi de către corişti ca: Iulia Drăgoiescu, Cornelia Pocreanu, Niss-Paleu, E. Purgariu, S. Miletici, M. Popa, Gheorghe Jianu.

Corul de data aceasta a fost dirijat de Prof. Franz Zech. Cel mai de seamă eveniment a fost pe data 7 ianurie 1889 prin prezentarea operetei “Crai Nou,” textul de Vasile Alecsandri şi muzica de Ciprian Porumbescu.

De menţionat este faptul că a fost prima reprezentaţie scenică a operetei Crai Nou într-un teatru zidit. Ca interpreţi au fost: Iulia Dragoiescu, Elisabeta Purgariu, Gheorghe Jianu, Dimitrie Andriţoi, Ioan Bogdan, Lazăr Dragoiescu. Ca dirijor al operetei a fost Prof. Franz Zech.

Acest fapt a atras atenţia asupra acestei Reuniuni şi datorită acestei prezentări a luat naştere un schimb de scrisori dintre Heraclie Porumbescu, tatăl compozitorului şi Gheorghe Dragoiescu, directorul Şcolii Române din Oraviţa.

Această manifestare a fost elogiată în ziarul local Oravitzaer Wochenblatt, ca şi în ziarul din Cernăuţi Bukowiner Nachrichten. Această Reuniune a prezentat, apoi mai multe opere al lui Ciprian Porumbescu. Tipografia din Oraviţa Ţiereanu a tipărit două din compoziţiile lui Ciprian Porumbescu: Cântecul primăverii şi un Quadrill pentru pian.

Cirpian Porumbescu a compus anume pentru cântăreţii din Oraviţa un marş.[9]

Reuniunea de Muzică şi Cânt-1863 din Oraviţa a prezentat şi concerte de muzică populară română şi în general muzică românească.

Aceste reuniuni au fost elemente de consolidare a prieteniei dintre naţionalităţile din Oraviţa pe tărâm cultural şi social.

MUZICA RELIGIOASĂ [10]

- Coruri -

Scurt istoria al muzicii religioase universale.

Muzica religioasă este cea care se oficiază în timpul serviciului divin, având un text religios fără a fi însoţită intrumental.

Originea muzicii religioase provine din cântecele evreieşti intonate în temple ca: psalmi, imnuri orientale, cât şi din vechea muzică grecească.

La Milano, în secolul al IV-lea Episcopul Ambrozius a introdus după modelul sirian chiar două coruri, introducând mai apoi cântecul solo artistic al psalmilor. Această formă de cântace al psalmilor a fost cea mai extinsa în ţările din Apus şi s-a manifestat în special în sec. IX-XII.

Ordinea liturgică, cât şi colecţia de cântece religioase au fost adăptate de Papa Grigore I (+604), care a iniţiat şi a înfiinţat şcoala de cântăreţi religioşi (Scola cantorum) pe baze cu totul noi.

Cântecul gregorian denumit după papa Grigorie I constituie baza Bisericii Catolice având drept conţinut Sfînta Liturghie (messa sau serviciul divin). Toate cântările bisericeşti până în secolul al IX-lea sunt numai pe o singură voce, cântările pe mai multe voci au fost folosite mai multe pe pământ flamand. S-a ajuns apoi la introducerea celei de a doua şi a treia voci la melodiile gregoriene.

Odată cu introducerea orgii a fost reprodus cantus firmus instrumental, în mod variat, astfel încât orga a început să aibă un rol important în Biserică. Dezvoltarea cântecului religios pe 4 - 8 voci, însoţit de instrument, îşi atinge apogeul. Trebuie menţionat aici Şcoala Veneţiană reprezentată de Willaer Grioli, apoi cea din Roma de C. Benevoli, Mazzochi şi mai târziu Palestrina.

Muzica religioasă se dezvoltă prin mai multe inovaţii, apar recitări şi arii cu acompaniament general de bas prin alternări de cor şi orcheatră.

În secolul 19 există o tendinţă de restaurare a stilului gregorian prin benedictini care au fost sprijiniţi de către Papă.

Independent s-a dezvoltat muzică religioasă greco-ortodocsă în conformitatea cu stilul bizantin. În jurul anului 900 apare şi aici folosirea mai multor voci.

Reformele religioase din nordul europei au introdus limba germană peste tot, iar limba populară germană în serviciul divin şi în muzica religioasă.

Baza muzicii religioase protestante au fost Coralul. Luther a introdus în cântecul religios strofe rimate preluate din cântecul popular.

În locul cântecului gregorian în limba latină a apărut o nouă categorie care a avut un caracter popular. Heinrich Schätz a creat noua muzica religioasă în limba germană. Haydn şi Mozart au încercat să introducă muzica instrumentală în Biserică în concordanţă cu pretenţiile şi preceptele religioase. Se consideră că liturghiile lui Beetowen conţin contradicţii cu conţinutul religios al textului.

O concordanţă mai bună prezintă muzica lui Kerubini şi Schubert.

Cei mai importanţi muzicieni ai muzicii germane pot fi menţionaţi: Fr. Lachner, Joseph Rheinberger, Dreische, Filke, Springer, Koch, Schlage, Joseph Lachtkaller, Vetz, Wintsparger.

În Franţa este Berlioz, Saint-Seäns, Cezar Franc.

În Italia Verdi, Rossi şi Parossi.

Muzica de orgă a primit o importanţă deosebită la acompanierea generală a muzicii religioase.

Începând cu folosirea orgii opera lui Bach pare a fi concepută pentru aceasta, astfel cântările bisericeşti ca Pasionatele şi prelucrările corale prezintă punctul culminant al muzicii bisericeşti protestante.

Cultivarea muzicii religioase catolice a fost subliniată de Papa Pius X în anul 1903 conform unor percepte – In motu Proprio – Inter pastoralis oficii într-o circulară, fiind practicate de corurile bisericeşti atât în ţară, cât şi în străinătate, dar în special în Germania Austria şi Elveţia.

Definiţia Corului. Prin cor se înţelege un loc anume stabilit în construcţia unei bisericii destinata acelora care cântă Sfânta Liturghie. Prin coral se înţelege cântecul pe care în cântă cântăreţii în biserică- cantus coralis.

Coruri şi muzica Bisericii Romano-Catolice din Oraviţa 

Acest cor aparţine comunităţii bisericeşti Romano-Catolice şi este reprenzentat de generaţia bătrână şi generaţia mai tînără care iau parte la oficierea serviciului divin şi care cântă cântecele bisericeşti cu acompaniament de orgă. Corul Bisericii Romano Catolice este un cor mix care cântă pe două sau patru voci. Femeile şi fetele sopran şi alt, iar bărbaţii tenor şi bas. Corul Bisericii Romano Catolice este unul dintre cele mai vechi coruri din Oraviţa, vechimea lui este legată de vechimea Oraviţei Montane şi de contruirea acestei Biserici.

Numărul membrilor corului este mai restrâns deoarece şi comunitatea credincioşilor romano catolici s-a restrâns.

Cântecele corale sunt cântate de către cor şi acompaniate de către un organist la orgă. La început organistul era acea persoană cu învăţătorul şcolii germane din localitate care a exercitat şi funcţia de cantor.

Mai târziu, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea a existat  un post de cantor retribuit de comunitatea bisericească romano-catolică.

Dintre organiştii care au efectuat acest serviciu, cât şi cel de cantor îi amintim pe:

1)     Anton Hoztinsky care era şi directorul şcolii elementare germane (29 sept. 1878 - 17 iulie 1962). A exercitat această funcţie de cantor şi organist din 1889-1914.

2)     Jaroslav Lang (22 sept. 1874, Wiezental, Boiemia - 25 martie 1942, Reşiţa ), a fost cantor şi organist la Biserics Romano-Catolică Oraviţa intre 1914 – 1930. El a învăţat cântatul la vioară în locul său natal, iar între anii 1888 – 1894 a urmat studiile la Cnservatorul din Praga. În anul 1895 a activat la Oraviţa în funcţia de pedagog, muzician şi membru al corului şi al orchestrei. El a fost apoi cantor al Bisericii din Reşiţa între anii 1930- 40.

3)     Anton Buchner a ocupat postul de cantor al bisericii din anul 1932 până în anul1944. El a dat un mare avânt muzicii bisericeşti împreună cu preotul romano- catolic Eugen Meersdorf[11] ..

4)     O altă importantă personalitate care a activat în cadrul acestui cor şi orchestră a fost Karl Kanz (1878, Oraviţa - 10 aprilie 1937, Oraviţa). El a studiat vioara şi violăncelul între anii 1907-1910 la academia de muzică din Budapesta şi între 1910-1914 la Conservatorul din Viena. În anul 1919 a revenit la Oraviţa unde a preluat conducerea asociaţiei Muzik und Gesang verrein-1863. Karl Kanz a fost membrul al orchestrei bisericeşti, iar mulţi dintre elevii săi au devenit muzicieni. Astfel a fost Karl Seemayer (4 august 1898 - 30 sept . 1950, Oraviţa) care a învăţat intrumentul vioară de la Karl Kanz şi a dirijat ansamblul Muzik und Gesang verrein-1863. El cânta la mai multe instrumente şi a participat în cadrul corului bisericii ca solist împreună cu soţia sa, Iulia Seemayer.

5)     După plecare lui Anton Buchner postul a devenit vacant, dar Dna Botos Marcu Terezia (19 iunie 1920 - 3 februarie 2000) cu o dăruire de sine şi-a însuşit pe deplin interpretarea muzicii bisericeşti, cât şi cântatul la orgă urmând şi cursuri în acest sens. Ea a desfăşurat această activitate între anii 1944 - 1980. Din 1980 până în prezent această funcţie o îndeplineşte fiica ei, D-na Sonia Steţco.

Muzica bisericească la această Biserică a fost cultivată exemplar. Au fost interpretate opere din Bach, Brahms, Schubert, Mozart, Buxtehude, Händel, Bruckner, List şi prezentate în concerte. Trebuie subliniat faptul că o contribuţie de seamă a avut-o Asociaţia de Muzică şi Cânt-1863.

La aceste concerte participau şi intrumentişti din Timişoara şi Reşiţa. Prof. Brandeisz de la Coservatorul din Timişoara a contribuit în repetate rânduri la buna reuşită a acestor concerte.

Vestitul organist Joseph Gerstenegst, fost capelan la Reşiaţa şi apoi organist la Catedrala Romano-Catolică din Bucureşti, a contribuit personal la reuşita muzicii bisericeşti din Oraviţa, cântând la această orgă.

La aceste concerte ale Bisericii Romano- Catolice a mai contribuit şi Dr.Frantz Clima, care a interpretat muzica mai multor clasisci, nu numai ca muzician, ci şi ca muzicist şi interpret, cultivând vechea tradiţie a lui Anton Hostinky, Jaroslav Lang şi Anton Buchner.

Corul Bisericii Greco-Catolice din Oraviţa

S-a înfiinţat odată cu Biserica, încă din anul 1864. Acesta cânta la toate liturghiile din zilele de duminică şi sărbătoare, iar în afară de repertoriul bisericesc a dat şi concerte în sala Teatrului Vechi din Oraviţa. De fapt membrii acestui cor făceau parte în general şi din corul Asociaţiei Greco-Catolice Concordia.

Corul Concordia  a fost înfiinţat în anul 1882, având un repertoriu foarte bogat. Dându-se mai multe concerte în sala Teatrului a avut nevoie de un dirijor şi astfel la început l-au numit pe Ioan Bogdan.

În anul 1906 la marea expoziţie din Bucureşti a participat cu un repertoriu foarte bogat câştigând medalia de aur. Unii din coriştii Bisericii, Alexa Toc a impresionat cu această ocazie ca solist întreaga asistenţă având o voce foarte frumoasă de bariton. Din repertoriul său au făcut parte cântecele Altarul Mănăstirii Putna si Mărie Mărie.

În anul 1907 la aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea corului a avut loc în sala Teatrului din Oraviţa un concert dirijat tot de Ioan Bogdan. Cu ocazia acestui concert au participat mai multe coruri din comunele învecinate. În anul 1935 are loc un alt mare concert în sala Teatrului organizat tot de corul Concordia , având ca dirijor pe învăţătorul Gheorghe Gaspar iar ca solistă pe Vichie Poşiar, fiica portopopului Silviu Poşiar.

Din anul 1941 acest cor este preluat de profesorul de muzică Nicolae Sasu, care continuă o permanentă cultivare a acestei activităţi. Profesorul Nicolae Sasu este un dirijor talentat având pregătire universitară dând dovată de mult talent, pricepere şi fineţe. El este numit tot în această perioadă şi ca diacon al acestei bisericii. Concomitent cu Prof. Vasa Vărdeanul, el ştia să atragă elementele cele mai talentate, continuând datinele vechiului cor Concordia.

Încă din anul 1942  Profesorul Nicolae Sasu dirijează două coruri: Corul mixt Concordia de pe lângă Biserica Greco-Catolică din Oravita Română, cât şi Corul bărbătesc de la CFR. Oraviţa.

În repertoriu, ambele coruri au avut cântece religioase pentru liturghia obiuşnuită de rit-bizantin, cântece populare româneşti si cântece din repertoriul universal. Cu aceste coruri a activat până în anul 1848 când Biserica Unită şi corul Concordia au fost desfiinţate, iar activitatea corală se făcea numai în cadrul Casei de cultură. Acest cor Concordia a avut legături de prietenie cu Corul Catedralei Ortodoxe din Oraviţa Montană, dirijat de inimosul Profesor Vasa Vărădeanul. La ambele coruri în acelaşi timp cântau mai mulţi corişti: Vichi Poşiar, Ilie Bălăn, Sergei Zeatev – cel mai bun basis din Oraviţa, cât şi alţii.

De menţionat este faptul că în anul 1947 în luna decembrie aceste două coruri bisericeşti ale Oraviţei au organizat un concert comun de colinde împreună în Sala Prefecturii. Aici patru colinde au fost cântat împreună. Dintre acestea două fiind dirijate de Profesorul Vasa Vărpădeanul şi două de către Profesorul Nicolae Sasu. În Biserica Greco-Catolică, imediat după 1989 s-a continuat reorganizareaa Corului Concordia tot sub îndrumarea Profesorului Nicolae Sasu.

Nicolae Sasu a injghebat un cor mixt cu ajutorul prietenilor Alecu Munteanu, Cornel Pancarişteanu, Elena Popescu, Constanţa Sasu.

În timpul liturghiei au învăţat să cânte şi alţi credincioşi fără repetiţie. Profesorul Nicolae Sasu a reuşit în acest timp să obţină o nouă orgă, care a fost necesară în vederea unei mai bune desfăşurari ale asistenţei corale din această biserică.

În luna iulie 1995 Corul Concordia din Oraviţa a fost invitată la Timişoara să de răspunsurile liturgice la Biserica Greco-Catolică din Piaţa 700, fapt care a fost apreciat.

Corul Bisericii Ortodoxe Române din Oraviţa Montană.

Se confundă în parte cu corul Asociaţiei Române de Muzică şi Cânt care a fost înfiinţată în anul 1872 şi care l-a avut ca preşedinte pe Iosif Novac şi ca vicepreşedinte pe Simion Mangiuca. Din comitetul acestei asociaţii au făcut parte Dr.Atanasie Marienescu şi Dr. Mihai Fometescu. Dirijorul acestui cor a fost Manoil Caras. Repertoriul acestui cor, datorită lui, a devenit foarte variat. Acest cor a dat foarte multe concerte, mai ales în sala Teatrului Vechi din Oraviţa. Între anii 1880-1890 în fiecare an se prezenta un mare concert.

Cel de al doilea dirijor a fost Dominik Klier, tatăl solistei Marcela Klier.

Cel mai mare eveniment muzical al acestei asociaţii a fost prezentarea operetei Crai Nou pe data de 2 ianuarie 1889, după un text de Vasile Alecsandri, pe muzica lui Ciprian Porumbescu. Membrii corului acestei asociaţii au fost în acelaşi timp şi coriştii corului Bisericii Ortodoxe Române.

Corul Bisericii Ortodoxe Române din Oravita Montană a fost condus o perioadă de timp şi dirijat de Ioan Fira până în anul 1930.

După anul 1930 vechea tradiţie va fi din nou practicată de inimosul şi talentatul dirijor Profesorul Vasa Vărădean care imită şi repune în drepturi vechea tradiţie a Asociaţiei române de muzisă şi cânt din secolul trecut. El reînfiinţează din nou o asociaţie Traian Grozavescu.

Primul mare concert al acestui cor este dat pe data de 1 decembrie 1931 în sala Teatrului, unde în afara corului dirijat de Vasa Vărădean a fost prezentat şi un program de către Corul Liceului Gen. Dragalina, dirijat de Profesorul Nicolae Lighezan.

Acest cor al Asociaţiei era format aproape de 80-100 de persoane şi cânta pe mai multe voci.

În afară de repertoriul religios prezinta şi muzică clasică. Acest cor avea acelaşi nivel artistic ca şi corul Catedralei Ortodoxe din Timişoara şi corul Ion Vidu din Lugoj.

Din repertoriul religios făceau parte liturghiile, concerte de colinde scrise de compozitori români şi străini.

Acest cor a atras la slujbele religioase şi credincioşi din alte confesiuni. Corul era format nu numai din credincioşi ortodocşi, ci şi din greco-catolici, romano-catolici şi evrei.

Au fost organizate în fiecare an concerte de colinde în biserică, în sala Teatrului, cât şi în sala festivă din Sala Palatului Admistrativ din Oraviţa.

Au fost organitate şi deplasări în alte localităţi cântându-se în peste 40 de biserici, mai ales în unele unde nu se cânta în cor, contribuindu-se astfel la revigorarea artei corale bisericeşti de aici din Banat.

După anul 1989 corul Bisercii Ortodoxe Române a fost reorganizat din iniţiativa clerului de aici şi în special a Profesorilor de muzică Melania Buzea şi Nicolae Chirilă.

El este un cor pe patru voci, mix, care participă la toate slujbele de Dumincă, la sărbărtori religioase asistând toate manifestările cu caracter religios al acestei biserici.

Corul Greco-Ortodox din Oraviţa Română.

Este cel mai vechi cor bisericesc ortodox din Oraviţa. El a fost format din credincioşii acestei parohii care frecventau Biserica şi cântau la toate liturghiile. Aici locuiau mai mulţi ţărani şi legătura dintre credincioşi şi Biserică a fost mai strânsă. Oficial acest cor a fost înfiinţat în anul 1887 şi a avut 55 de membrii.

El a fost numai un cor bărbătesc şi a cântat pe patru voci. A fost diriijat de învăţătorul Carol Lazăr. Acest cor cânta în afara slujbelor religioase şi la alte ocazii şi manifestări.

Astfel în 1906 a participat la un concurs de coruri din Bucureşti. În anul 1928 sub conducerea dirijorului Carol Lazăr acest cor a dat un concert în sala Teatrului din Oraviţa, fiind prezentate cântece din operele lui Ciprian Porumbescu, Paulian şi Durer.

Corul Feroviarilor din Oraviţa

A fost dirijat de învăţătorul Gheorghe Gaşpar. A dat concerte în sala Teatrului şi cel mai mare concert a fost în anul 1937. Acest cor a mai fost dirijat şi de Prof. Nicolae Sasu.

Corul Vânătorilor din Oraviţa

A fost condus de Locotenent-Colonel Constantin Parachivescu şi a fost înfiinţat în anul1932. Lt-Col. Paraschivescu a compus opera Iancu Jianu. Acest cor pe data de 9 mai 1935 a dat un concert la Bucureşti la Radio-Difuziunea Română, dirijat tot de Constantin Paraschivescu. Concertul a fost transmis prin Radio-Bucureşti.

Corul Funcţionarilor din Oraviţa

A fost înfiinţat în anul 1926 şi a participat activ la toate festivităţile din Oraviţa. A fost desfiinţat în 1936.

Corul Liceului Gen. Dragalina

A fost înfiinţat în anul 1920. El a fost condus de Prof Nicolae Lighezan (vestit culegător de folclor).

Între anii 1920 –1930 Liceul a avut şi o orchestră. În anul 1941 conducerea acestui cor al liceului a fost preluat de Prof. Nicolae Lighezan.