Viaţa Economică

Despre viaţa economică a coloniştilor veniţi pe aceste meleaguri în jurul anului 1718 sunt foarte puţine informaţii scrise.

Coloniştii noi veniţi aici nu au fost împroprietăriţi, li s-a pus doar la dispoziţie o bucată de teren şi o sumă de bani, prin care ei puteau să-şi construiască o locuinţă.

Toate dealurile din jur erau acoperite de păduri. Pentru construirea caselor au avut nevoie de var şi de aceea şi-au construit cuptoare de var, în care se ardea piatra de var de pe valea Oraviţei.

S-a început cu despăduririle dealurilor din jur şi, astfel prin construirea caselor pe aceste dealuri şi văi s-a construit de fapt Oraviţa Montană.

În memoriul său înaintea Curţii Imperiale Ioan Constantini arată starea economică preacară a minerilor, cât şi faptul că ei nu au fost nici cel puţin împroprietărişi cu terenul pe care şi-au zidit casele.

Bilanţul economic al extracţiilor de minerale metalifere au fost în permanenţă pozitiv până în jurul anilor 1855-1859 când a început un declin al acestei industrii, în urma concesionării mineritului de către STEG, care a pus accent mai mult pe o extracţie de cărbune de la Anina. La începutul secolului al XIX-lea, ca un eveniment deosebit, poate fi menţionat faptul înfiinţării în anul 1815 a monetăriei austriece de la Ciclova Montană din iniţiativa împăratului Francisc I, care a funcţionat până în anul 1855, când minele au fost preluate de către STEG.

În afară de minerit, în Oraviţa era şi o adminitraţie forestieră, care până în anul 1868 făcea pare din conducerea minieră, iar de la această dată a devenit o intreprindere forestieră independentă a STEG-ului. De exemplu, în anul 1895 această intreprindere a putut prelucra 479.484 tone lemne. Economia acestei interprinderi a fost foarte prosperă, ea livrând toată cantitatea de lemn necesară mineritului. Se exploatau răşinoase, fag şi stejar, lemn necesar fabricării de cherestea, cât şi lemne de foc.

Au fost construite drumuri de acces în păduri ca şi o reţea de căi ferate forestiere, care favoriza transportul mult mai uşor la Oraviţa.

Direcţia forestieră şi silvică din Oraviţa a fost foarte bine organizată şi avea o împărţire teritorială de administraţie prin organizarea de ocoale silvice ca: Sasca, Moldova Nouă, Steierdorf-Anina, Bocşa Montană, Văliug şi Oraviţa.

Această economie forestieră a influenţat benefic starea economică a Oraviţei, oferind locuri de muncă şi aducând un aport deosebit vieţii economice de aici.

1)     În oraşul Oraviţa a existat încă din secolul trecut o fabrică de cherestea pe platforma din Oraviţa Română. Această fabrică era administrată de direcţia forestieră şi folosea puterea aburului, fabricând cherestea din mai multe sorturi de lemn.

2)     O altă ramură industrială importantă a fost fabrica de parafină şi uleiuri minerale Oravitzarer Paraffin und Mineralfabrik. Începuturile ei se situiază în jurul anului 1860. Conţinutul mare de uleiuri minerale ale şisturilor minerale de la Anina au dat posibilitatea distilării acestora, obţinându-se 50-60 % de ulei lampant şi 3-5% parafină. Fabrica de distilat şisturi de la Anina s-a pus în funcţiune în anul 1860 şi uleiul obţinut era transportat la Oraviţa unde STEG-ul împreună cu firma Pernalet et Company din Paris au construit o fabrică de uleiuri minerale. Distilăria de la Anina prelucra anual 15.000 – 20.000 tone de şisturi, din care se obţineau 900-1.000 tone de ulei mineral. Fabrica de prelucrare a uleiurilor minerale din Oraviţa era formată din 21 de clădiri pe o suprafaţă de 2.427 ha. La Oraviţa se rafinau zilnic 28.000 - 39.000 kg ulei de şist. În jur se aflau 133 de rezervoare cu o capacitate totală de 1.500 hl necesare păstrării uleiurilor de parafină, apoi rezervoare pentru petrol tot de 1.500 hl, iar marfa vandabilă se împărţea în rezervoare până la 1.000 hl. Conducătorul technic al acestei fabrici de ulei mineralier era Baltazar Koray. Această intreprindere şi-a sistat activitatea în anul 1912, când această fabrică este vândută la Orşova.

3)     Fabrica de ciment din Oraviţa a fost construită tot în anul 1860 în acelaşi perimetru ca fabrica de uleiuri, adică în zona dintre Strada Broşeni, Cloşca şi Şoseaua Greoni. Ea aparţinea tot de STEG şi a fost construită pentru acoperirea nevoilor de ciment din zonă. A fost desfiinţată în anul 1911.

4)     La Ciclova Montană a funcţionat o fabrică de maşini agricole care producea pluguri şi maşini de semănat. Ea a fost transferată la Bocşa în anul 1900.

5)     Fabrica de lopeţi şi unelte agricole Grau a funcţionat pe valea minerilor din Oraviţa. Ea producea lopeţi, târnăcoape şi alte unelte din fier pentru agricultură. A fost defiinţată în 1918.

6)     Industria prelucrării pieilor de animale a fost reprezentată de mai multe tăbăcării. Monopolul prelucrărilor de piei ale Aerarului austriac a fost defiinţat în anul 1731. Încă din anul 1726 a fost adus din Armenia călugărul Menas Barum la Timişoara, care a posedat bogate cunoştinţe ale prelucrării de piei. La Oraviţa el a fost specializat în prelucrarea pieilor de tip corduan. În Timişoara a luat fiinţă fabrica de prelucrare a pieilor cu două secţii: una la Ciacova şi alta la Oraviţa, unde lucrau familiile de origine armeană. Locul fabricii de prelucrare a pieilor (tăbăcăria) este de fapt proprietatea Urdărean de astăzi.

7)     O altă industrie foarte importantă era cea a morăritului. La început morile erau în proprietatea Aerarului şi au fost exploatate de stat, ulterior au fost închiriate de particulari, devenind apoi particulare. Ele erau mori de apă sau mori care foloseau puterea aburului. Primele mori ce au fost de apă au fost aşezate pe pârâul Oraviţa, şi au fost menţionate pentru prima dată în anul 1726. Una din primele mori de apă a fost în locul cazărmii, unde în acea vreme era pădurea aproape.

Alte mori în Oraviţa:

1)      Moara lui Piţigoi în apropierea Văii Minerilor.

2)      Moara brazilor, pe valea Oraviţa aproape de cuptoarele de var.

3)      Moara Hasselbach, moara de lângă Şcoala Gen. Nr. 3 de astăzi.

4)      Moara Munteanu în parcul de astăzi, lângă liceu.

5)      Pe locul unde a fost prelucrarea minerului aurifer în anul 1870 STEG-ul a construit o moară cu abur.

Această moară a fost una din cele mai mari mori din tot ţinutul, fiind cunoscută prin produsele ei de export. În anul 1926 a fost dărâmată şi în locul ei a fost clădit Palatul Prefecturii, una din construcţiile cele mai frumoase din oraş.

În anul 1895 lângă gara Oraviţa, pe locul unde este astăzi staţionează Maşini Agricole, a fost construită o altă moară cu aburi, numită Moara Bohl. Această moară a fost distrusă în urma unui incendiu în anul 1940

În Oraviţa Montană, în Forviz a existat o moară particulară, Moara Sandor, care a funcţionat pănă în anul 1945.

6) În Forviz au funcţionat mai multe cuptoare de var. Aceste cuptoare au funcţionat până în zilele noastre.

7)- Distilăriile de alcool sau pomăria erau intreprideri ale STEG-ului. Se găseau pe locul unde şi astăzi este Vinalcoolul. Ea producea diferite produse de alcoolice din fructele aduse din jurul Oraviţei. [1]