Asociaţia Cazinoului din Oraviţa[7]

Pe data de 6 ianuarie 1837 au fost puse bazele Asociaţiei de Cazinou de către: Johann Zimmermann, A. K. Kleeblatt, Franz Jaretz, Richard Weinzierl, Hermann Gerubel, Ioan Constantini. Aceştia au întocmit şi statutele al acestei asociaţii, pe care le-au depus spre aprobare Direcţiei Miniere.

Deoarece această asociaţie nu a avut o clădire proprie, printr-o înţelegere cu Asociaţia clubului de Teatru şi a Diletanţilor din Oraviţa, în anul 1838 a fost iniţiată construirea unui etaj la clădirea Teatrului. În acest mod Asociaţia de Cazinou a primit un local, plătind însă chirie lunară pentru acesta.

În anul 1864 în oraşul Oraviţa s-au pus bazele din nou al unei asociaţii de cazinou. Primul ei preşedinte a fost Sperl Venzel, vicepreşedinte Iulius Schnabel şi secretar Ştefan Olteanu. Membrii comitetului au fost: Iosif Piskowitz, Johann Möller, Alexandru Petru, August von Knoblauch, M. Pavlovici junior, Alexandru Munteanu, Ion Mătăsăreanu, Franz Grau, Constantin Demetrovici, Iosif Beker, Josif Löschard, Alexandru Demetrovici şi Ion Madincea.

În anul 1868 s-au purtat discuţii pentru unificarea celor două asociaţii şi astfel la 22 Aprilie 1870 Ministerul de Interne din Budapesta, sub numărul 2284, a aprobat fuziunea celor două asociaţii sub numele de: Asociaţia de Teatru şi Cazinou. Statutele noii asociaţii au fost aprobate pe data de 4 noiembrie 1868.

Această asociaţie a organizat împreună cu STEG-ul în 1869 prima expoziţie de comerţ şi industrie în Oraviţa. Expoziţia a fost prima de acest gen în Sud-Estul Europei. Aici fiind prezentate produse din Oraviţa şi din jurul ei şi au fost încheiate contracte comerciale cu alte ţări.

Asociaţia a avut un caracter constructiv, contribuind la o convieţuire paşnică şi frăţească a tuturor naţionalităţilor de aici, cultivând progresul cultural şi economic al acestui oraş.

La data de 27 februarie 1873 a fost înfiinţată Casina Română, cu sediul în clădirea restaurantului Cerbul de Aur, localul de astăzi al gimnazului de fete de lângă Prefectură. Ca preşedinte a fost ales Vasile Bordan, ca vicepreşedinte Ilie Trăilă, secretar Giuca Gheorghe, casier Ioan Mătăsăreanu, bibliotecar Ion Madincea, economist Dimitrie Popovici junior, iar din comitet au mai făcut parte: Joacob Popovici, Dr. Atanasie Marienescu, Simion Mangiuca, Traian Miescu, Alexandru Petru, Iosif Novac, Ion Lepa, Matei Nedici, Dimitrie Perianu, Heinrich Wolf, Constantin Cucu şi Jacob Botoş.

Ca supleanţi au fost aleşi: Atanasie Ştefan, Ilia Lustig, Nicolae Andriţoi, Vasila Pavlovici, Atanasie Miletici şi Gheorghe Velceleanu.

În anul 1875 cele două asociaţii de Cazinou s-au unit sub un singur nume de: Asociaţia de Teatru-Cazinou şi Lectură din Oraviţa. Această asociaţie a existat de fapt pînă în jurul anilor 1945-46.

Teatrul din Oraviţa a fost proprietatea acestei asociaţii. În afară de localul Teatrului şi a Cazinoului avea în proprietatea sa o bibliotecă foarte valoroasă, colecţii de ziare şi reviste, bibliard, şah şi alte alte jocuri distractive.

Asociaţia de Teatru-Cazinou şi Lectură a promovat o viaţă culturală în mod armonios pentru toate naţionalităşile conlocuitoare ale acestei urbii şi prin aceasta şi-a câştigat stima şi aprecierea tuturor cetăţenilor din acest oraş şi din jurul său. Statutele acestei asociaţii au fost tipărite în limbile română şi germană şi au fost aprobate sub numărul 2609/1924 de tribunalul din Lugoj.

Aceste statute au promovat în primul rând arta şi cultura în spiritul unei convieţuiri a tuturor cetăţenilor. Au militat pentru răspândirea şi încurajarea valorilor culturale cât şi impulsionarea tuturor activităţilor din acest domeniu al populaţiei din oraşul montan Oraviţa şi al celor din jur.

Această asociaţie a existat în Oraviţa până în anul 1946 în fruntea ei găsindu-se ca preşedinte Dr. Ioan Ţeicu şi ca vicepreşedinte advocatul Damaschin Ţunea.

[7] Cfr. inginer Hartwig Maurus, traducere şi adaptare Dr. Creţiu Ioan